Posibilitatea eșalonării datoriilor către bugetul de stat reprezintă o măsură de înlesnire la plată prevăzută de Codul de procedură fiscală, reglementată de Capitolul IV, începând cu art. 184.
Pentru ce datorii se poate acorda eșalonarea la plată?
Eșalonarea la plată se poate acorda pentru toate obligațiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală.
Codul de procedură fiscală definește, la art. 1 pct. 27 obligația fiscală ca fiind obligația de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligația fiscală principală și obligația fiscală accesorie (dobânzi, penalități, majorări).
De asemenea, sunt asimilate obligațiilor fiscale: (a) amenzile de orice fel administrate de organul fiscal; (b) creanțele bugetare stabilite de alte organe și transmise spre recuperare organelor fiscale, inclusiv creanțele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătorești sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.
Există limite minime/maxime de/până la care se acordă eșalonarea la plată?
Eșalonarea nu se acordă pentru obligații fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei pentru persoanele fizice, 2.000 lei pentru asocierile fără personalitate juridică și 5.000 lei pentru persoanele juridice.
Care sunt condițiile de acordare a eșalonării?
Eșalonarea este acordată de către organele fiscale, la cerere, atunci când debitorul creanței bugetare îndeplinește următoarele condiții:
- Se află în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești;
- Are capacitate financiară de plată pe perioada eșalonării;
- Constituie o garanție;
- Nu se afle în procedura insolvenței;
- Nu se află în dizolvare;
- Are depuse toate declarațiile fiscale, conform vectorului fiscal, la data eliberării certificatului de atestare fiscală.
În ce constă garanția prevăzută de lege?
Garanțiile pot consta în (a) mijloace bănești consemnate pe numele debitorului la dispoziția organului fiscal la o unitate a Trezoreriei, (b) scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție, (c) instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietate a debitorului; (d) încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal, având ca obiect bunuri proprietate a unei terțe persoane, (e) bunuri mobile care nu au durata normală de funcționare expirată1.
1Conform Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale.
Pentru obligațiile de plată de până la 5.000 lei pentru persoanele fizice, 10.000 lei pentru asocierile fără personalitate juridică și 20.000 lei pentru persoanele juridice, nu este necesară constituirea de garanții.
Pentru restul debitorilor, în cazul în care nu dețin bunuri în proprietate sau acestea sunt insuficiente pentru a constitui o garanție, organul fiscal poate acorda eșalonarea dacă sunt îndeplinite celelalte condiții enumerate.
Condițiile concrete, de la caz la caz, pe care trebuie să le îndeplinească bunul ce constituie obiect al garanției sunt prevăzute la art. 193 și următoarele din Codul de procedură fiscală.
Unde se depune cererea de eșalonare?
Cererea de eșalonare se depune fie la registratura organului fiscal, fie se transmite acestuia prin poștă (cu confirmare de primire).
După înregistrarea cererii, în maximum 5 zile lucrătoare (sau 10 zile lucrătoare în cazul persoanelor fizice care desfășoară activități independente sau exercită profesii liberale) organul fiscal eliberează un certificat de atestare fiscală și îl comunică debitorului.
După verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea eșalonării la plată, organul fiscal comunică debitorului acordul de principiu sau decizia de respingere.
Cuantumul și termenele de plată a ratelor se stabilesc prin grafice de eșalonare.
Ai întrebări? Nu ezita să ne scrii!
Avocat Cristina Păun-Neagu
