Nu de puține ori am auzit persoane care, în lipsa unei îndrumări corecte, confundă două dintre instituțiile dreptului civil: autoritatea părintească exclusivă, pe de o parte, și decăderea din drepturile părintești, pe de altă parte.

În cele mai multe cazuri, din păcate, demersul apare cu scopul de a se identifica modalități prin care părintele debitor să se sustragă de la obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea copilului minor.

Poate părea ciudat pentru unii dintre noi, însă, de-a lungul anilor, mi-a fost pusă și întrebarea ”Pot să cer să mă decadă din drepturile părintești, ca să nu mai plătesc pensie de întreținere copilului?”.

Răspunsul, pe scurt, ar fi acela că aceste persoane sunt decăzute din drepturi…nu din obligații.

Pe larg, în articolul ce urmează, veți afla câteva idei principale despre autoritatea părintească, cunoscută și drept ”custodie”: ce înseamnă, când se dispune modificarea acesteia, ce drepturi/obligații există și altele asemenea.

Exercitarea autorității părintești în comun, de către ambii părinți

Regula este că exercitarea autorității părintești se face de către ambii părinți, în comun, în mod egal sau inegal, după caz.

Excepțiile de la această regulă sunt stipulate în mod expres de lege:

Se observă astfel, din lecturarea celor două temeiuri legale prezentate, faptul că decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu este una și aceeași cu exercitarea autorității părintești de către un singur părinte (custodia exclusivă).

Mai degrabă, reținem că:

– părintele care nu are custodia copilului nu este automat decăzut din drepturile părintești (motivele pentru decădere fiind limitativ prevăzute de lege);

– părintele decăzut din drepturile părintești nu deține custodia copilului pe perioada în care operează decăderea.

Putem spune, deci, că exercitarea autorității părintești de către un singur părinte este efectul decăderii din drepturile părintești a celuilalt părinte.

De asemenea, nu confundăm situația stabilirii locuinței copilului la un părinte cu situația exercitării autorității părintești de către un singur părinte. Stabilirea locuinței copilului minor se dispune atunci când părinții nu conviețuiesc. De cele mai multe ori, în urma separării părinților, aceștia exercită în continuare, în comun, autoritatea părintească, deși domiciliul minorului se stabilește la unul dintre părinți.

Motivele pentru care unul dintre părinți NU exercită autoritatea părintească sunt, deci, următoarele:

• Este decedat sau declarat mort prin hotărâre judecătorească;
• Este pus sub interdicție;
• Este decăzut din exercițiul drepturilor părintești, ca urmare a comportamentului prin care pune în pericol viața, dezvoltarea sau sănătatea copilului;
• Este în imposibilitate de a-și exprima voința, ca urmare, de exemplu, a bolii;
• Există acordul părinților în acest sens.

Pot părinții să convină asupra exercitării autorității părintești?

Da, părinții pot conveni asupra modalității de exercitare a autorității părintești față de copilul lor minor, însă întotdeauna este necesară încuviințarea instanței de tutelă.

În ceea ce privește convențiile încheiate în afara instanței de judecată, linia este foarte fină. Astfel, aspectele legate de custodie nu pot fi tranșate, de exemplu, în cadrul unui divorț pe cale notarială.

De asemenea, apreciem că un acord de mediere în acest sens, pentru a produce efecte, trebuie încuviințat de instanța de judecată.

Pot părinții să convină asupra neplății pensiei de întreținere în favoarea copilului?

Nu, părinții nu pot conveni în sensul neacordării pensiei de întreținere de către părintele debitor.

Aceasta deoarece este vorba despre un drept al copilului asupra căruia părinții nu pot dispune.

Încheierea unui asemenea acord, chiar și în scris, nu produce efecte juridice.

Părintele care nu exercită autoritatea părintească mai plătește pensia de întreținere în favoarea copilului?

Da, obligația de plată a pensiei de întreținere către minor se menține, chiar dacă părintele debitor se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 507 Cod civil, cu excepția evidentă a decesului și a declarării morții prin hotărâre judecătorească (cu condiția să nu se anuleze hotărârea).

Cum este și firesc, părintele care nu exercită autoritatea părintească este în continuare obligat să asigure întreținere pentru copilul său, prin modalitățile prevăzute de lege și cu toate consecințele ce decurg din nerespectarea acestei obligații legale.

Ce se întâmplă dacă părintele debitor nu își respectă obligația de plată a pensiei de întreținere pentru copilul său?

În primul rând, această obligație poate fi executată silit.

Calitatea procesuală activă pentru acest demers este deținută de copilul minor, reprezentat fiind de părintele care îl îngrijește. Pe plan procesual, introducerea acestei cereri direct de către părinte, în nume propriu, conduce la invocarea și admiterea excepției lipsei calității procesuale active, cu consecința respingerii cererii.

De asemenea, neplata pensiei de întreținere timp de 3 luni capătă și valențe penale: aceasta reprezintă infracțiunea de abandon de familie și se sancționează cu amendă penală sau închisoare de până la 3 ani.

Părintele care nu exercită autoritatea părintească mai are dreptul să aibă legături personale cu copilul?

Da, chiar și părintelui care nu exercită autoritatea părintească îi este recunoscut, în anumite condiții, dreptul de a avea legături personale cu copilul minor.

De asemenea, în aceleași condiții, părintele aflat în această situație păstrează dreptul de a veghea asupra creșterii copilului.

Am nevoie de avocat în litigiile referitoare la exercitarea autorității părintești?

Da, recomandăm întotdeauna să angajați un avocat pentru asistență și reprezentare juridică specializată atunci când vă confruntați cu astfel de situații!

De asemenea, recomandăm evitarea preluării unor raționamente de la alte persoane nespecializate care s-au confruntat, la un moment dat, cu situații similare. Fie că este vorba despre rude sau prieteni apropiați, trebuie să aveți în vedere faptul că fiecare speță este unică și nu vă puteți baza niciodată pe ”poveștile” altora atunci când vine vorba despre copii și drepturile părintești. Până și cea mai mică diferență în situația de fapt poate conduce spre un rezultat diametral opus față de cel obținut de o altă persoană, oricât de ”similară” ar fi speța.

Numai avocatul vă poate ghida în mod corespunzător spre obținerea rezultatului final pe care îl urmăriți, acesta având o privire de ansamblu asupra tuturor împrejurărilor relevante în speța Dvs.

Dacă aveți orice nelămurire în ceea ce privește aspectele prezentate în acest articol, ori dacă vreți să ne transmiteți un gând, așteptăm mesajele Dvs pe office@paun-neagu.ro

Avocat Cristina Păun-Neagu