Continuăm seria de articole destinate întrebărilor pe care le primim pe adresa noastră de e-mail, prin formularul de contact de pe site.
Selectăm cele mai frecvente întrebări, le anonimizăm, le edităm (pentru facilitarea înțelegerii cazului) și răspundem pe scurt, în încercarea de a oferi îndrumare* pentru cât mai multe persoane aflate în cazuri similare.
*Atragem atenția asupra faptului că aceste articole nu reprezintă asistență juridică și că este posibil ca informațiile prezentate să nu fie aplicabile în toate situațiile, având în vedere faptul că fiecare speță are particularitățile ei. Pentru a primi îndrumări pentru situații concrete, vă rugăm să contactați un avocat și să îi prezentați acestuia toate detaliile speței Dvs.
Întrebare: Lucrez de câteva luni pentru o persoană, însă acum refuză să mă mai plătească. Pot face ceva în acest caz, dacă nu avem un contract semnat? Menționez că programul de lucru și salariul au fost convenite verbal.
Răspuns: Părțile contractului individual de muncă au obligația de a încheia acest contract în forma scrisă, cel mai târziu în ziua anterioară începerii activității.
Fie că vorbim despre un angajator persoană juridică sau angajator persoana fizică, obligația încheierii contractului de muncă în formă scrisă revine angajatorului, conform dispozițiilor art. 16 din Codul muncii.
Această formă este cerută de lege pentru a proba raportul juridic născut între părți – salariat și angajator.
Chiar dacă legea pune în responsabilitatea angajatorului încheierea în formă scrisă a contractului de muncă, este de preferat ca salariatul să depună un minim de diligență în acest sens și să nu accepte să lucreze pentru persoane care încearcă să ocolească dispozițiile legii, indiferent de motivele invocate.
Însă, având în vedere faptul că forma scrisă a contractului individual de muncă nu este o condiție de validitate (astfel cum era prevăzut în vechea reglementare), ci una de probă, nesemnarea de către părți a contractului în formă scrisă nu afectează valabilitatea actului juridic.
Pe cale de consecință, salariatul beneficiază de aceleași drepturi ca și un salariat care ar fi semnat un contract: remunerație, vechime în muncă, asigurări sociale ș.a.
Pentru aceasta, având în vedere că nu există un înscris constatator al contractului, salariatul păgubit are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată, care va constata existența raporturilor de muncă și dreptul reclamantului de a beneficia de drepturile care reies din calitatea de salariat.
Din perspectiva angajatorului, fapta de primi la muncă o persoană fără a încheia cu aceasta un contract de muncă în formă scrisă atrage și plata unei amenzi în baza art. 151 din Codul muncii, care reglementează munca nedeclarată.
Ai întrebări? Nu ezita să ne scrii!
Avocat Cristina Păun-Neagu
