În urmă cu câteva ore, s-a publicat în Monitorul Oficial nr. 1097 motivarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 18/23.10.2023 pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Problema de drept care s-a ridicat a fost următoarea: ”În cazul nerespectării termenului de 30 de zile reglementat de art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie (…), asigurătorul datorează penalități de 0,2% pe zi de întârziere?”

Dispozițiile legale care au fost supuse interpretării au fost:

”Art. 21. – Soluționarea cererii de despăgubire

(1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către persoana prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat:

a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

b) fie să notifice părții prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.

(2) Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii. (…)

(4) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entității de soluționare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.

(5) Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferența de sumă neachitată. Plata penalităților se face odată cu plata despăgubirii. (…)”

Așadar, orientarea instanțelor de judecată în aplicarea acestor dispoziții enunțate nu era unitară.

Într-o primă orientare s-a apreciat că nu pot fi acordate penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere pentru nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 132/2017. Cei ce sau susținut această opinie au motivat în sensul că art. 21 alin. (5) (care reglementează penalitățile de întârziere) face trimitere doar la alin. (4) al aceluiași articol, care instituie termenul de 10 zile pentru achitarea despăgubirilor, termen care curge de la data unui acord între părți/comunicării hotărârii judecătorești, fără a face trimitere și la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, care reglementează termenul de 30 de zile în care trebuie soluționată cererea de despăgubire de către asigurător. De asemenea, s-a motivat că art. 21 alin. (2) sancționează nerespectarea termenului de 30 de zile doar cu scadența despăgubirii, fără a menționa și penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere.

În a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că nerespectarea termenului de 30 de zile instituit de art. 21 alin. (1) și (2) poate fi încadrată în ipoteza de îndeplinire defectuoasă a obligațiilor asigurătorului, în sensul alin. (5) din același articol, fapt ce atrage plata penalităților de 0,2% pe zi de întârziere. În motivarea acestei orientări s-a arătat că sintagma ”îndeplinire defectuoasă a obligațiilor” trebuie interpretată extensiv, în sensul că vizează și ipoteza nerespectării obligației de a răspunde titularului notificării în termenul de 30 de zile.

Specialiștii consultați au reținut, printre altele, faptul că ”pasivitatea asigurătorului concretizată în lipsa unui răspuns la cererea de despăgubire se circumscrie unei executări defectuoase a obligației de plată, având în vedere că prima etapă în executarea obligației presupune stabilirea întinderii despăgubirii” și că ”în această ipoteză, asigurătorul decade din dreptul de a refuza plata despăgubirii solicitate de persoana prejudiciată sau de a propune o despăgubire diminuată, obligația sa devenind scadentă la expirarea termenului de 30 de zile”, prin urmare, penalitățile începând să curgă la expirarea termenului de 30 de zile, având rol cominativ, punitiv și reparatoriu.

În luna octombrie a acestui an, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 132/2017, penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere curg de la expirarea celor 30 de zile în care asigurătorul trebuia să răspundă cererii părții solicitante, astfel validându-se cea de-a doua orientare jurisprudențială.

Așadar, soluția dispusă este obligatorie începând din data de 6 decembrie 2023.

Ai întrebări? Nu ezita să ne scrii!

Avocat Cristina Păun-Neagu