Divorțul nu împarte automat toate datoriile între foștii soți.

În dreptul român, regula depinde de natura datoriei, de momentul în care a luat naștere și de regimul matrimonial aplicabil.

Tipuri de datorii

În regimul comunității legale, cele mai des întâlnite datorii comune sunt cele născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune și cele asumate pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei. Pentru aceste datorii, soții răspund mai întâi cu bunurile comune. Dacă acestea din urmă nu acoperă datoria, soții răspund și cu bunurile proprii, iar cel care a plătit mai mult decât cota sa are drept de subrogare și de retenție.

La lichidarea comunității, se face partajul bunurilor comune și regularizarea datoriilor, iar cota fiecărui soț se stabilește în funcție de contribuția sa. Până la proba contrară, contribuția se prezumă egală.

Datoriile personale ale soților

Nu orice datorie a unuia dintre soți devine datorie comună. Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți, iar creditorul personal poate cere partajul bunurilor comune doar după urmărirea bunurilor proprii ale debitorului și numai în limita necesară acoperirii creanței sale.

De asemenea, veniturile din muncă ale unui soț nu pot fi urmărite pentru datoriile comune asumate de celălalt soț, cu excepția cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei.

Momentul încetării regimului matrimonial

Un reper important este momentul la care încetează regimul matrimonial. În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț, iar instanța poate constata o dată anterioară dacă se dovedește separația în fapt.

Nu de puține ori, în practică, am solicitat pentru clienții noștri constatarea încetării regimului matrimonial de la data separării în fapt a soților, având în vedere faptul că între momentul separării și cel al introducerii cererii de pronunțare a divorțului, soții au putut efectua acte cu caracter patrimonial, afectând regimul comunității legale.

Actele prin care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate după introducerea cererii de divorț, pot fi anulate dacă au fost făcute în fraudă.

În practică, asta înseamnă că datoriile apărute după declanșarea divorțului nu mai intră, de regulă, în masa comună de regularizat.

Dacă soții au ales separația de bunuri, regula este diferită: fiecare soț răspunde pentru obligațiile născute din propriile acte, iar solidaritatea rămâne doar pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei și pentru cele legate de creșterea și educarea copiilor. La încetarea acestui regim, fiecare soț are și drept de retenție asupra bunurilor celuilalt până la acoperirea integrală a datoriilor reciproce.

Cum se împart efectiv datoriile?

• Prin acordul soților – varianta cea mai simplă; se stabilește în convenția de divorț cine preia ce datorie.
• Prin hotărâre judecătorească – dacă nu există acord, instanța decide în funcție de cota de contribuție a fiecărui soț.

Regimul matrimonial contează:

Comunitate legală – datoriile comune se împart, de regulă, în cote egale (50/50), dar instanța poate decide altfel.

Separație de bunuri – fiecare soț răspunde cu bunurile proprii; datoriile comune sunt cele asumate împreună (cosemnate).

Comunitate convențională – se aplică regulile stabilite prin contractul matrimonial.

Concluzia este simplă: la divorț nu se „împarte” în mod automat orice credit sau restanță, ci se analizează dacă vorbim despre o datorie comună sau personală, când a fost contractată și ce regim matrimonial a existat între soți. De aceea, înainte de orice concluzie privind cine plătește și cât plătește, este esențială verificarea actelor de credit, a destinației sumelor și a datei la care a încetat regimul matrimonial.

Dacă ai întrebări și vrei să vorbim, programează o ședință de consultanță juridică, lăsând un mesaj pe [email protected] sau completând formularul de contact disponibil aici (click)